Lumea antica cuprindea o varietate uriasa de religii si de sisteme de credinte. Multe au fost uitate, templele si statuile disparand sau scufudandu-se partial in nisipul desertului, zeii lor abia fiind amintiti. Religiile de pe aceasta lista au fost toate fondate inaintea religiilor principale de astazi (crestinism, hinduism si islam) si cele mai multe au disparut complet – desi unele sunt reinviate de noi practicanti.
10. Paganismul finlandez
O religie politeista fara nume, paganismul finlandez era religia indigena a Finlandei pana sa fie crestinizata. Evoluata din samanism, cele doua impartaseau o serie de caracteristici, inclusiv venerarea stramosilor. Finlandezii puneau mare accent si pe puterea cuvintelor si credeau ca atat obiectele animate, cat si neanimate aveau suflet. Paganii finlandezi erau legati de natura si credeau ca lumea a fost creata din oul unei ratuste care s-a scufundat in apa.
Zeul principal al religiei era Ukko, zeul cerului si al tunetului, iar ziua in care acesta era celebrat, 4 aprilie, era una dintre cele mai importante din calendarul lor. Acesta impartasea o serie de trasaturi comune cu zeul nordic, Thor, ambii avand un ciocan magic, iar furtunile cu tunete se spune ca erau cauzate cand Ukko se culca cu sotia sa, Akka. Ciudat pentru un zeu atat de masculin, dar animalul sacru al lui Ukko se spune ca era buburuza, fiind cunoscuta sub numele de “vaca lui Ukko”.
9. Religia canaanita
De asemenea fara nume, aceasta era religia canaanitilor, nativi ai zonei dintre Marea Mediterana si raul Iordan. Mii de ani, singura dovada pe care o aveam despre religia acestora se afla in Torah si in Biblie, unde sunt inamici constanti ai israelitilor. Totusi, intre 1927 si 1937, o serie de tablete canaanite au fost descoperite pe coasta de nord a Siriei. Aceasta era o religie politeista, cu mai multe zeitati, cea mai proeminenta fiind El, zeitatea suprema si Baal, fiul sau, care era zeul tunetului si a ploii.
Unul dintre cele mai cunoscute mituri facea referire la o lupta dinre Baal si Mot, zeul mortii. Baal il provoaca pe Mot, insa este usor invins, ceea ce duce la o perioada de seceta. Toti ceilalti zei, condusi de El, se alatura pentru a-l elibera pe Baal. Anat, zeita virgina a razboiului, coboara in Infern, il invinge pe Mot si il elibereaza pe Baal. Influentata de o serie de secte invecinate, a fost usor erodata de cuceriri israelite si presiune religioasa, pana cand a disparut complet.
8. Atenismul
Introdus de catre faraonul Akhenaten (cunoscut si drept Amenhotep IV) al Egiptului, atenismul a fost o religie monoteista care a devenit religia oficiala a Egiptului in timpul domniei sale (dupa moartea sa, vechile credinte s-au reintors treptat). Aten era un zeu egiptean obscur si numele traditional pentru discul solar in sine. La inceput, atenismul accepta celalalte zeitati egiptene, dar, de-a lungul timpului, toate au fost respinse.
Din cauza naturii sale restrictive (doar Akhenaten putea vorbi cu Aten), egiptenii de rand si-au pastrat majoritatea credintelor vechi, ceea ce a facut tranzitia dupa moartea sa mult mai usoara. Au fost gasite tablete la inceputul secolului al XX – lea, in care se mentiona ca Akhenaten devenise tot mai obsedat de noua sa religie, mai ales dupa moartea iubitei sale sotii, regina Nefertiti. Tot el era si tatal lui Tutankhamon, care si-a schimbat numele din Tutankhaten, in urma presiunii din partea preotilor. O serie de imnuri au fost scrise in timpul domniei lui Akhenaten, unul avand oarecare asemanari cu psalmul 104.
7. Religia minoica
O alta religie politeista fara nume a fost cea a locuitorilor minoici din Creta. Aceasta era strans legata de natura, fiind descoperite masti si coarne de taur cu ocazia mai multor excavari. Exista si dovezi care arata ca minoicii antici organizau concursuri care se asemanau cu rodeo – urile din ziua de azi, in care incercau sa urmareasca un taur si sa-l calareasca. La fel ca multe alte religii antice, nu exista un text centralizat si cele mai multe informatii de care dispunem au fost obtinute din picturi din pesteri si diferite descoperiri arheologice de pe insula.
Zeitatea principala era o zeita a naturii, facand aceasta una dintre putinele religii matriarhale (existau si cateva zeitati masculine, dar erau mai putin importanti ca zeitele, existand chiar sansa ca acestia sa nu fi fost zei deloc). Pe langa tauri, serpii si topoarele cu doua capete jucau roluri importante in ritualuri. In urma unor sapaturi recente, s-au descoperit dovezi care par sa implice ca acestia organizau sacrificii omenesti, probabil de aici venind si mitul lui Tezeu si Minotaurul.
6. Mithraismul
Mithraismul a ajuns in Europa dupa cuceririle lui Alexandru cel Mare din Persia. Foarte popular in randul soldatilor romani, a devenit unul dintre cultele misterioase ale Romei antice, aflandu-se in randul sectelor religioase care se limitau doar la initiati, fiind, in general, destul de secretoase. Mithra, dupa cum era cunoscut romanilor, era zeul persan al soarelui sau lumina aeriana dintre rai si pamant. Nu exista foarte multe texte care au supravietuit despre mithraism, nici cartea sfanta centrala – despre care se spune ca nici nu ar fi existat vreodata. Majoritatea lucrurilor pe care le stim despre aceasta religie provin din ruinele templelor. Acestea se aflau sub pamant si erau construite ieftin, adeptii preferand sa ridice unul nou atunci cand unul vechi incepea sa se uzeze.
Un detaliu care separa venerarea romana a lui Mithras de zeul persan se refera la faptul ca acesta este adesea prezentat ucigand un taur, lucru care a dus la o mare confuzie intre arheologi. Una dintre cele mai importante date din calendarul lor era data de 25 decembrie, care reprezenta ziua de nastere a lui Mithras. Din aceasta cauza, pe langa alte detalii, unii oameni cred ca e posibil ca aceasta sa reprezinte sursa de formare a crestinismului, desi e greu de dovedit.
5. Maniheismul
Intemeiata in secolul III dupa Hristos de catre un barbat persan, numit Mani, maniheismul a fost considerata initial ca fiind o secta crestina eretica; intre timp, a fost recunoscuta ca fiind o religie de sine statatoare. Fondatorul ei sustinea ca incorporeaza toate religiile lumii, inclusiv zoroastrianismul, budismul si crestinismul. De fapt, o serie de scrieri necanonice crestine ar fi fost pierdute, daca nu existau adeptii acestei religii. Axat pe diferenta dintre bine si rau, maniheismul era cunoscut pentru ca avea cunostinta ca mod de salvare. Partizanii cei mai importanti erau cunoscuti drept “Alesi” sau “Perfect” si se asemanau calugarilor budisti, desi lor li se cerea sa fie nomazi.
Adeptii erau misionari, impartasind influenta lui Mani pe glob – popularitatea i-a scazut drastic, insa, in Evul Mediu. Decaderea a avut legatura cu multiplele persecutii din partea guvernului chinez, guvernul roman antic si Biserica Catolica. Cel mai important mit al maniheismului este, probabil, cel al creatiei, care descrie o lupta intre o Lume a Luminii si o Lume a Intunericului, care erau doua regate diferite. Adam si Eva au fost creati de catre fiintele intunericului, in timp ce Iisus si Mani au fost creati de catre zeii buni, pentru a demonstra omenirii adevarata spiritualitate. Multe dintre scrierile lui Mani s-au pierdut, dar unele au fost recent descoperite.
4. Tengriismul
Una dintre cele mai vechi religii din lume, tengriismul se pare ca a originat undeva in Epoca Bronzului (intre 3600 si 1200 inainte de Hristos). Creat de catre locuitorii de pe Altai din Asia Centrala, era o religie monoteista, cu elemente puternice de venerare a stramosilor. Nu exista o carte sfanta, la fel ca in alte religii, iar sistemul initial de credinte a disparut din cunostinta generala. Totusi, se crede ca hunii din Caucazul de nord ar fi venerat un zeu denumit Tengri, pentru care ar fi sacrificat cai.
Exista o serie de asemanari puternice cu traditiile crestine (dupa cum e cazul, si cu multe religii “pagane”). Cea mai importanta sarbatoare era Epifania Tengriana care avea loc pe 23 decembrie. Sursa traditiei dateaza din secolul V dupa Hristos si implica aducerea acasa a unui brad de Craciun pe care il decorau. Desi a decazut in perioada mongola, tengriismul inca este practicat in ziua de astazi – sunt chiar unii politicieni in Kargazstan care incearca sa faca aceasta religia oficiala in stat.
3. Ashurismul
Cultul national al asirienilor, ashurismul era aproape identic cu religia babiloniana, avand o diferenta notabila: in loc sa-l venereze pe Marduk ca fiind zeitatea suprema, asirienii au ales sa-l preamareasca pe Ashur. O religie politeista cu mii de zei, ashurismul includea in jur de 20 de zeitati importante, inclusiv Istar si Marduk. Fiind atat de similara cu religia babiloniana, ashurismul impartaseste o serie de povesti comune cu iudaismul si crestinismul, mai ales mitul creatiei, “marele potop” si turnul Babel. In ambele religii se gaseste povestea noncanonica a lui Lilith, hibridul femeie – demon care ar fi fost prima sotie a lui Adam.
Festivalul de Anul Nou, denumit Akitu, era cea mai importanta data din ashurism, durand 11 zile, Ashur fiind foarte celebrat in acea perioada. Religia a fost infiintata undeva in secolul XVIII inainte de Hristos si a rezistat pana in secolul V inainte de Hristos, cand Asiria a fost distrusa – se presupune ca ar mai fi continuat in secret o perioada.
2. Vedismul
Vedismul este religia indo – arienilor antici, care a fost populara intre 1500 inainte de Hristos si 500 inainte de Hristos. Poate fi vazuta si ca fiind originea sistemului modern de credinta hindusa, deoarece impartasesc aceleasi carti sfinte, cele patru Vede, existand, insa, si diferente intre ele. Era o religie politeista cu zei de doua categorii: Devas, zei ai naturii; Asuras, zei ai conceptului moral. Imnurile orale erau foarte importante pentru adeptii vedismului si preotii jucau un rol important in mai multe ceremonii, spunandu-se ca fac mai buna viata adeptilor prin multumirea zeilor. In vedism se practica sacrificiul animalelor, insa nu era un lucru comun. Laptele si granele erau folosite mult mai frecvent.
Indra era zeitatea suprema a vedismului si unul dintre cele mai populare mituri ii prezinta pe Indra si copiii lui Diti, mama demonilor. Dupa ce Indra i-a ucis aproape toti copiii, Diti a inceput sa faca magie pentru a-l ajuta pe ultimul ei nenascut sa devina mai puternic decat Indra. Cand Indra a descoperit acest lucru, a trimis un fulger catre pantecele ei, distrugandu-l, impactul transformand nenascutul in 49 de demoni mai mici.
1. Religia olmeca
Religia olmecilor mesoamericani a fost practicata intre 1400 inainte de Hristos si 400 inainte de Hristos, cand au disparut. Nu exista un motiv oficial pentru declinul lor, dar activitatea vulcanica ori alte schimbari de mediu sunt cauze posibile. Deoarece nu exista nicio dovada directa a existentei religiei lor, arheologii au comparat relicvele cu religiile azteca si maiasa pentru a gasi asemanari. Apropiata de samanism, cel mai popular zeu al olmecilor era un zeu jaguar al ploii si al fertilitatii (desi altii sustin ca nu exista niciun zeu central, ci opt zei separati, egali ca importanta).
Mai multe sacrificii, ca cele de sange ori de jad, erau facute pentru zei, realizandu-se si ritualuri care implicau masti si dansuri. Preotii olmeci se crede ca inhalau un drog care provoca halucinatii, pentru a-i ajuta sa comunice cu spiritele. Pana acum, doar zece zeitati olmece au fost identificate de catre arheologi. Avand origini atat de vechi, se crede ca religia olmeca este un fel de “mama” pentru religiile mesoamericane de mai tarziu, deoarece impartasesc o serie de elemente comune.
