Ted Bundy a spus odata: „Cateodata ma simt ca un vampir.” El avea infatisare de om normal, vorbea ca atare dar sub aceasta infatisare, nu era decat un monstru. Criminalii in serie duc lipsa de tot ceea ce ne face pe noi, ceilalti, sa fim umani.
Criminalul sinucigasilor online
Stim cu totii ca internetul ne poate pune la dispozitie un acces facil la informatie si foarte multe ore de filmulete interesante; cu toate astea, insa, acesta are si partea sa mai sumbra. De exemplu, japonezii depresivi care se tem sa moara in singuratate, folosesc internetul pentru a incheia diverse pacturi suicidale.
In momentul in care isi gasesc parteneri in mediul virtual, acestia se intalnesc si se sinucid. Este un lucru ingrozitor, iar acesti oameni sunt tintele perfecte pentru monstri ca Hiroshi Maeue. Acesta este unul din criminalii in serie care suferea de o tulburare psihosexuala, ceea ce inseamna ca nu se putea linisti decat daca facea oamenii sa sufere.
Reporterul criminal
Reporterii criminalisti, cum ar fi Paul Avery si Dominick Dunne, nu au nici un fel de informatie cu privire la Vlado Taneski. Scriitorul macedonean a dus jurnalismul investigativ la un cu totul alt nivel in momentul cand a incercat sa acopere abuzurile unui criminal in serie din orasul Kicevo.
Prin anul 2000, Taneski scria despre trei femei pe care, in mod violent, le-a violat si ucis. Femeile, cu varste cuprinse intre 56 si 65 de ani, erau toate femei de serviciu, semanand foarte bine intre ele. Fiecare dintre ele fusese strangulata cu un cablu de telefon, bagata intr-un sac de plastic si aruncata undeva in afara orasului.
Taneski reusea sa-si tina cititorii captivati atat de mult cu ajutorul detaliilor picante, incat a reusit sa atraga atentia autoritatilor locale din domeniu, ei intrebandu-se cum de Taneski stia lucruri care nu fusesera dezvaluite publicului larg. Anchetatorii s-au decis, in cele din urma, sa ia o mostra de ADN de la reporter, aceasta potrivindu-se cu sperma criminalului.
Bice si lanturi
Pentru cei care faceti fata la statistici mai putin placute auzului, in 2012 FBI-ul afirma ca existau cel putin 300 de criminali in serie care isi aleg victimele de pe autostrazile din America.
Probabil ca nu multi au fost cei care s-au ingrijorat la aflarea acestei vesti, mai ales ca nu prea se intampla ca vreun autostopist sa sfarseasca mort pe marginea drumului. Cu siguranta, asta au gandit si victimele lui Robert Ben Rhoades.
Acesta era un camionagiu de drum lung, avand numele de club „Bice si lanturi” si fiind cunoscut pentru comportamentul sau sexual destul de dur. Insa, atunci cand nu mergea in cluburi, acesta agata autostopiste tinere, carora reusea sa le castige increderea cu ajutorul atitudinii sale mai reci. Nu mai era decat un pas pana la a le lega cu lanturi si a le supune unor adevarate torturi.
Canibalul din Muensterberg
Datorita lui Hannibal Lecter, criminalii canibali nu sunt chiar atat de inspaimantatori. De fapt, la acest lucru ne asteptam cu totii cand vorbim de criminali psihopati. Oricum ar fi, insa, Karl Denke a fost acela care a reusit sa duca lucrurile pana la un cu totul alt nivel.
Pe atunci, Denke locuia in orasul Muensterberg din Germania (astazi Ziebice, Polonia), fiind un personaj iubit la nivel local, toti numindu-l „Tata Denke”. Era darnic si cu Biserica dar si cu cei mai putin norocosi din fire, ba chiar lasa calatori straini si vagabonzi sa doarma in casa lui. Dar, atunci cand nu se ocupa cu faptele bune, se apuca si vindea diverse lucruri, fara ca cineva sa se intrebe vreodata de ce varsa afara galeti intregi de sange sau de ce casa lui mirosea atata de ciudat.
Pana cand, intr-o zi de decembrie 1924, un vizitiu a auzit tipete din casa lui Denke. Ajungand aici, a gasit un barbat intr-o adevarata balta de sange. In urma acestui incident, a urmat o serie intreaga de investigatii, in urma carora Denke a sfarsit spanzurandu-se in inchisoare.
Charles Sobhraj
Charles Sobhraj este un personaj poliglot, studiaza psihologia si este un adevarat expert in gemelologie. Un mare fan de-al lui Nietzsche, acesta a ucis intre anii 1975 si 1976 peste 20 de oameni din India, Tailanda, Nepal, Turcia si Iran.
Aproape ca reusise sa scape. Modul sau de operare era sa se imprieteneasca cu turistii care faceau drumetii, sa le dea pastile sau prafuri ca acestora sa li se faca rau si, atunci cand se simteau prea rau ca sa mai continue traseul, se ocupa de ei: ii strangula, ii injunghia si, cateodata, le dadea foc.
Cu toate astea, Sobhraj si-a vazut crimele odioase ca pe niste actiuni de curatare si nu ca pe niste crime in adevaratul sens al cuvantului.
