Oamenii l-au crezut pe Frank Abagnale in „Prinde-ma! Daca poti!” deoarece schemele sale erau comice si foarte bine realizate. Dar au existat o multime de escroci mult prea putin convingatori care au avut, intr-un fel, la fel de mult succes.
Martin Guerre
Evul Mediu a reprezentat o epoca usoara pentru hotii de identitate. Cand nu existau acte de identitate si foarte putini oameni puteau sa citeasca sau sa scrie, insasi ideea identitatii de sine era lipsita de consistenta. Acest lucru ar putea explica faptele ridicole ale lui Arnaud du Tilh. Intr-o dupa amiaza de vara din 1556, Arnaud a inaintat gratios in regiunea basca din Hendaye si s-a autointitulat de mult pierdutul Martin Guerre.
Adevaratul Guerre a disparut pentru a se inrola in armata Spaniei cu opt ani mai devreme, abandonandu-si tanara sa sotie Bertrande, iar de atunci nimeni nu a mai auzit de el.
Tile Kolup
Daca, la inceput, nimeni nu crede ca ai putea fi imparatul romanilor, nu trebuie decat sa mai incerci o data. Acesta era motto-ul lui Tile Kolup, cel care s-a autointitulat Frederick al II-lea in orasul german Cologne, in 1284. In acel moment, Frederick, care decedase cu siguranta in 1250, ar fi avut peste 90 de ani.
Ca rezultat, cetatenii din Cologne, destul de iritati de aceasta gluma, l-au aruncat pe Kolup intr-un canal, ca mai apoi sa-l alunge din oras.
Fara sa se simta catusi de putin descurajat, Kolup a decis sa-si incerce norocul in orasul din apropiere, Neuss, unde localnicii nu erau, cel putin la prima vedere, la fel de inteligenti.
Nadezhda Durova
Sunt unii oameni care, atunci cand sunt plictisiti, iau o chitara sau se casatoresc, insa, Nadezhda Durova a decis sa se alature cazacilor, pentru a lupta impotriva lui Napoleon. Doar ca era o singura problema: Durova era femeie, iar Rusia a progresat si mai putin in epoca lui Napoleon decat o face astazi. Astfel, Durova s-a deghizat in barbat si a reusit, intr-o oarecare masura, sa-si convinga superiorii ca era un nobil rus care isi sfidase familia pentru a se inrola in armata.
Pentru ca nu obisnuia sa stea deoparte, aceasta i-a atras atentia tarului Alexandru I care si-a dat seama imediat de deghizare. Chiar daca a fost trimisa acasa, Durova l-a convins pe tar sa o lase sa continue servirea tarii, ceea ce a si facut pana cand Napoleon a fost infrant in 1815.
Carlos Castaneda
Precum Lobsang Lampa, Carlos Castaneda a fost si el unul dintre cei care obisnuia sa insele hipiotii mai creduli, cu o poveste psihedelica care s-a aratat a fi prea buna ca sa fie adevarata. In 1968, Castaneda a
publicat „Invataturile lui Don Juan”, care au devenit foarte rapid populare odata cu miscarea New Age. Cartea descria intalnirea lui Castaneda cu un saman Yaqui, pe nume Don Juan, care l-a dus in niste aventuri magice cu ajutorul mescalinei si peyotl. Aceste substante psihedelice i-au dat posibilitatea lui Castaneda sa se transforme in soparle, sa vorbeasca cu Mescalito (spiritul din plantele peyotl) si sa se transforme in animale.
Pana acum, nimic neobisnuit, dar, avand in vedere ca nimeni nu l-a intalnit vreodata pe Don Juan, populatia Yaqui nu foloseste peyotl sau mescalina, iar Castaneda nu a invatat niciodata vreun cuvant Yaqui, atunci autorul acestor povestioare nu poate fi considerat decat un escroc.
Perkin Warbeck
Saracul Henry al VII-lea al Angliei nu a prea putut lua o pauza. Nu trecuse mult de cand l-a invins pe Lambert Simnel, care se pretindea a fi criminalul Edward al VI-lea, ca un alt impostor a si aparut sustinand ca este fratele lui Edward, Richard de Shrewsbury. In realitate, insa, atat Edward cat si Richard au fost, cel mai probabil, ucisi in Turnul Londrei de catre Richard III. Din pacate, incertitudinea asupra sortii lor a lasat loc de multe oportunitati pentru impostori. In aceste conditii, putini ar fi crezut ca Perkin Warbeck era Richard, mai ales din cauza ca Warbeck s-a nascut in Belgia si abia vorbea engleza.