Warning: include_once(/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache-phase1.php): failed to open stream: No such file or directory in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/advanced-cache.php on line 22

Warning: include_once(): Failed opening '/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache-phase1.php' for inclusion (include_path='.:/opt/alt/php74/usr/share/pear') in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/advanced-cache.php on line 22

Warning: include(/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache-base.php): failed to open stream: No such file or directory in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache.php on line 115

Warning: include(): Failed opening '/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache-base.php' for inclusion (include_path='.:/opt/alt/php74/usr/share/pear') in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache.php on line 115

Warning: include_once(/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/ossdl-cdn.php): failed to open stream: No such file or directory in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache.php on line 152

Warning: include_once(): Failed opening '/home/resetany/topist.ro/wp-content/plugins/wp-super-cache/ossdl-cdn.php' for inclusion (include_path='.:/opt/alt/php74/usr/share/pear') in /home/resetany/domains/topist.ro/public_html/wp-content/plugins/wp-super-cache/wp-cache.php on line 152
Top Zece Animale Extraordinare Care Au Disparut – Topist.ro

Top Zece Animale Extraordinare Care Au Disparut

Mama Natura si omenirea au distrus numeroase specii. Supravietuirea celui mai bun a dus la disparitia unor creaturi cu adevarat incredibile. Nu aveau cum sa existe o eternitate, dar e pacat ca nu vom mai apuca sa vedem aceste creaturi magnifice in persoana.

10. Lemurul coala (Megaladapis Edwarsi)

Desi nu si-au primit numele decat in 1894, lemurii coala au existat acum foarte mult timp, intre Pliocenul tarziu si Holocen. Oamenii de stiinta au crezut, initial, ca sunt inruditi cu lemurii moderni, dar, mai tarziu, urmele fosile au demonstrat ca nu exista nicio legatura intre micutul Lepilemur si Megaladapis Edwarsi, care avea craniul comparabil cu cel al unei gorile.

Megaladapis Edwarsi avea o lungime de 1,5 metri si cantarea aproximativ 75 de kilograme sau chiar mai mult. Bratele sale erau mai lungi decat picioarele, fiind create pentru a se catara in copaci. Era prea mare pentru a sari, cel mai probabil petrecandu-si viata pe pamant. Se poate si ca Megaladapis Edwarsi sa se deplaseze pe toate patru membre, ca urangutanii.Oamenii au ajuns in Madagascar acum 2000 de ani. De atunci, 17 specii cunoscute de lemur au disparut, Megaladapis Edwarsi fiind printre cele mai notabile datorita dimensiunii sale. Fiind atat de mare, se deplasa incet si era usor de vanat. Datarea cu radiocarbon arata ca acesti lemuri coala au disparut din Madagascar dupa asezarea europenilor; ultimul a murit acum 500 de ani.

9. Pitonul urias australian (Wonambi Naracoortensis)

Wonambi naracoortensis a trait in perioada Pliocenului in Australia. “Wonambi” este un cuvant aborigen care inseamna “sarpe curcubeu”. Acest sarpe enorm nu avea flexibilitatea maxilarului de care dispun serpii moderni. Cei mai avansati serpi isi pot dizloca falcile, in timp ce soparlele nu au deloc flexibilitate. Asta inseamna ca wonambi era, in termeni evolutionisti, o etapa intre soparla si sarpele modern. Craniul de wonambi se aseamana cu fosilele din perioada cretacica mai mult decat cu craniul oricarui sarpe modern.

Wonambi nu era veninos si avea mai mult de 4,5 metri in lungime. Avea dinti recurbati, fara dintii specifici, si se incolacea in jurul victimei. Majoritatea oamenilor de stiinta estimeaza ca specia a disparut acum 40000 de ani, desi se poate si sa fi supravietuit pana acum 7000 de ani. Asemanarile cu alti serpi disparuti din America de Sud si Africa sugereaza un stramos comun de pe vremea supercontinentului Pangeea. Ceva imi spune ca nu era chiar genul de animal de casa.

8. Alca mare (Pinguinus Impennis)

Alca mare era o pasare nezburatoare cu penaj alb – negru fantezista. Poreclita “pinguinul original”,
avea un metru inaltime si aripioare mici, de doar 15 centimetri. Sute de mii – chiar si milioane, probabil – au trait in apele Atlanticului de Nord secole intregi. Puteau fi gasite in locuri ca Scotia, Norvegia, Canada, Statele Unite ale Americii si Franta, dar nu se aventurau pe uscat decat pentru a se reproduce. Alca mare a inceput sa devina foarte importanta in anii 1700. Aceasta fusese vanata mii de ani, dar, in acei ani, vanatul lor a scapat de sub control. Penele valoroase, pielea, carnea, grasimea si ouale de 13 centimetri i-au tentat pe colectionari si pe vanzatori. Alca mare devenise in pericol de extinctie, dar raritatea a facut ca cererea sa fie si mai mare.

Pe 3 iulie 1844, Sigurour Isleifsson si alti doi barbati au vizitat ultima colonie de reproducere de pe insula Eldey a Islandei. O mama isi clocea oul alaturi de partenerul ei in apropiere. Doi dintre barbati au strangulat pasarile, iar al treilea a distrus oul cu bocancul. Trioul distructiv fusese angajat de catre un vanzator pentru a vana pasarile. Pasarile pe care le-au asfixiat au reprezentat ultima pereche vazuta vreodata. Ultima alca mare vie a fost vazuta in anul 1852 in Newfoundland, Canada.

7. Cerbul lui Schomburgk (Rucervus Schomburgki)

Numere mari din aceasta specie cutreierau candva Thailanda. Animalul a fost descris si denumit in 1863, dupa consulul britanic al Bangkokului din acea perioada, Sir Robert H. Schomburgk. Se estimeaza ca a disparut in anii 1930. Unii cred ca cerbul inca mai exista, dar cercetarile stiintifice nu au putut demonstra asta. Despre cerbul lui Schomburgk se credea ca detine puteri magice si tamaduitoare. Specia a picat victima vanatorilor si comertului medicinal traditional. In timpul inundatiilor, se adunau in punctele cele mai inalte, acest lucru facandu-i usor de ucis. Braconierii ii atacau atunci cand nu mai aveau unde sa fuga. Asezarile umane si agricultura comerciala le-a distrus o mare parte din habitat.

Ultimul cerb al lui Schomburk a fost ucis in anul 1932, iar ultimul domesticit a murit in anul 1938. Interesant, in 1991, agronomistul Natiunilor Unite, Laurent Chazee, a fotografiat o pereche de coarne intr-un magazin de medicina traditionala din Laos. Mai tarziu, s-a descoperit ca acele coarne apartineau de cerbul lui Schomburgk.

6. Celestus Occiduus

Ultima observare a acestei soparle a avut loc in anul 1840. Aceasta crestea pana la 60 de centimetri si ingrozea localnicii. Disparitia s-a produs, cel mai probabil, ca urmare a introducerii de pradatori, ca mangustele, in Jamaica. Distrugerea habitatului de catre oameni ar fi putut juca si ea un rol important in eliminarea lor.

Celestus Occiduus sunt subiect de povesti. Nativii din Jamaica cred ca animalul este veninos. Dupa o muscatura, legenda spune, soparla si omul care a fost muscat se vor indrepta catre apa – primul ajuns va supravietui, celalalt va muri. Nu mai exista probleme legate de aceasta soparla jamaicana, insa, deoarece ultimul exemplar a disparut acum mai mult de un secol. Se cunosc foarte putine lucruri despre aceasta, desi se stie ca era consumatoare de peste si fructe. Exemplare impaiate pot fi gasite in cateva muzee din lume.

5. Argentavis Magnificens

Argentavis magnificens inseamna “nemaipomenita pasare argentiniana”. Scheletul sau a fost descoperit in rocile din Miocen, in Argentina, indicand ca pasarea ar fi trait in America de Sud acum sase milioane de ani. Este cea mai mare pasare zburatoare din istorie. Aceasta creatura ar fi putut sa ajunga la 1,8 metri inaltime, cu o anvergura a aripilor de 6 – 8 metri. Cel mai mare exemplar ar fi putut sa cantareasca 68 de kilograme. Pasarea cu cea mai mare anvergura a aripilor din prezent, albatrosul, are doar 3,5 metri.

Argentavis magnificens facea parte din ordinul Accipitirformes. Alti membri includ vulturii si soimii. La fel ca aceste pasari, nici muschii pieptului lui Argentavis nu ar fi putut sa sustina prea multe batai din aripi; se pare ca aceste pasari ar fi plutit prin aer, vanand sau cautand resturi. Craniul acestei pasari sugereaza ca si-ar fi inghitit prada intreaga. Durata de viata a acesteia ar fi fost de 50 – 100 de ani.

4. Leul berber

Regalul leu berber domina Africa de Nord in libertate completa. Aceasta specie era unica deoarece se deplasa, nu in haite, ci in perechi sau in familie. Cunoscut si ca leul de Atlas, leul berber era usor de recunoscut, fiind o creatura incredibila cu o forma distinctiva a capului si a coamei. Parul foarte lung al masculilor le inconjura fata, crescand de pe piept si stomac.

Ultimul leu berber a fost impuscat in Maroc in 1927. Deoarece sultanul de Maroc detinea cativa lei berberi domesticiti, un numar mic a putut sa supravietuiasca. Aceste animale regale au fost transferate catre gradinile zoologice din Maroc si Europa pentru expozitie si pentru a se imperechea. Asta nu este prima data cand au fost scoase din salbaticie, leii berberi fiind utilizati pentru lupte contra gladiatorilor in perioada Imperiului Roman. Ce e mai rau decat o lupta pana la moarte? Sa te sfasie in bucatele un leu.

3. Sceloglaux Albifacies

Aceasta specie era nativa Noii Zeelande si a devenit rara la mijlocul anilor 1800. Singura bufnita endemica a insulei, a fost observata pentru ultima data in 1914. Rapoarte neconfirmate sugereaza ca ar fi putut supravietui pana in anii 1930. Sunetul produs de aceasta bufnita era comparabil cu un hohot de ras inspaimantator al unui om nebun sau cu latratul unui caine. Alte specii similare mai traiesc si astazi si poti auzi sunetele lor online.

Pasarile acestea isi faceau cuibul pe pietre, la marginea padurilor, in camp deschis. Unele au fost capturate. S-au adaptat bine ca animale de casa, depunand oua chiar fara sa fie incurajate. In salbaticie, asezarile omenesti si distrugerea habitatului a dus la o schimbare a dietei lor. Astfel, au trecut de la consumarea unor pasari de dimensiuni destul de mari, ca ratele, si soparle, pana la mamifere. Dupa aceasta schimbare a dietei, pradatorii naturali, cel mai probabil, le-au vanat pana au disparut. Pasunatul si arderea culturilor ar fi putut sa le aduca, de asemenea, eradicarea.

2. Hippotragus Leucophaeus

Coloritul albastru si galben al acestui animal ii oferea un aspect albastru, chiar daca specia nu producea blana albastra, la propriu. Era nativa Africii de sud, in spatiile deschise, ideale pentu pasunat, fiind si, cel mai probabil, nomade. Leii africani, hienele si leoparzii le vanau inca de dinainte ca oamenii sa soseasca in zona.

Populatia a inceput sa scada in mod notabil acum aproape 2000 de ani, cand au fost introduse alte specii in habitatul lor. Hippotragus incepuse sa devina rar incepand cu secolul al XVIII – lea. Pradatorii, schimbarea climatului, vanatoarea, bolile si chiar prezenta altor animale, ca oile, ar fi putut sa duca la disparitia lor. Ultimul exemplar cunoscut a fost impuscat in anul 1799. Cinci exemplare sunt expuse la muzee din Europa: unul in Austria, unul in Franta, unul in Amsterdam si doua in Suedia.

1. Rinocerul lanos (Coelodonta Antiquitatis)

Daca te-ai gandit vreodata cum ar arata un rinocer cu blana, iata raspunsul. Fosile vechi de 3,6 milioane de ani au fost descoperite in Asia, Europa si Africa de Nord. Rinocerii lanosi au rezistat cateva secole. Pesteri din Franta ne arata reprezentari de 30000 de ani ai rinocerilor lanosi. Acestia au fost vanati de catre oameni si au devenit un subiect intalnit des in picturile rupestre. O sulita de 13300 de ani a fost gasita in Siberia in 2014, ce fusese creata din cornul unui rinocer lanos adult. Se considera ca aceasta creatura a disparut la sfarsitul celei mai recente ere glaciare, acum aproximativ 11000 de ani.

Add Comment